Joi, 18.02, o sa ramana in istoria vietii mele ca ziua in care mi-am pus aparat dentar. O sa va relatez cum am simtit eu treaba asta, pana acum.
Cred ca oricine isi doreste sa aiba dinti drepti si sanatosi. De cand eram adolescenta, fiecare stomatolog care ma vedea imi spunea ca am nevoie de aparat dentar, in primul rand pentru sanatate (dintii drepti sunt usor de periat, nu se cariaza asa repede, muscatura este corecta) dar si pentru estetic.
Nu va speriati, nu am probleme atat de mari, nu era imperios necesar, insa in anul 2016 mi-am propus sa investesc in mine, sa vizitez cat mai multe orase, sa ma plimb, sa citesc si sa ma provoc facand ceva ce nu am curajul. Si…asa m-am pricopsit cu aparat dentar.
Cum au fost primele 7 zile?
Prima zi:
imediat ce a terminat de montat ultimul bracket, ortodonta mi-a dat o oglinda mica sa il vad, pe EL, aparatul dentar, montat pe arcada de sus. Uau, nu era deloc cum ma asteptam, probabil proiectia mea era despre ceva mic, deloc remarcabil. Dar nu, simteam parca aveam o piatra sub buza de sus, cand zambeam dura jumatate de ora sa-mi cobor buza si sa inchid gura. 😆 Poate exagerez un pic, insa nu a fost chiar cea mai placuta senzatie. Despre prima zi, numai de rau, sensibilitate accentuata dar fara sa fie nevoie sa iau Nurofen, luam o masa in 45 minute pentru ca nu puteam sa mestec cu putere. Am si plans un pic sa ma racoresc. :)) Mi se parea ca se vede urat si accentuat, ma durea un pic, ce sa mai, un cosmar.
A doua zi m-am trezit parca mai altfel, optimista cum eram inainte de a-l pune, deci psihic eram pe val. Dar, inca nu puteam manca decat moale si dura tot o vesnicie. Mi-am pregatit portfardul cu pasta si periuta de dinti, periute interdentare si apa de gura. Au inceput ranile provocate de bracketi si seara foloseam glicerina boraxata. Buza parca a inceput sa coboare mai natural si m-am mai obisnuit. M-am intalnit cu doua colege si nici nu au remarcat. Dupa ceva timp, le-am intrebat eu daca vad ceva schimbat la mine, mi-au zis ca m-am vopsit. :)))
A treia zi inca aveam rani pe obraji dar incepeau sa se vindece.
A patra zi, I’m alive! Nu mai aveam sensibilitate asa de mare la dinti, tot nu mancam de toate dar am experimentat salata, mazare, Belvita.
Ziua cu numarul 5, 6, 7 au adus obisnuinta, optimism. Pana la urma, nu e dracul atat de negru, nu?
Concluzii dupa o saptamana cu aparat dentar: nu doare atat de tare cum am citit pe internet, nu se observa atat de mult cum am crezut, prietenii ma considera dragalasa si ma sustin, este stresant sa te speli pe dinti dupa fiecare lucru bagat in gura (dar inca ma obisnuiesc), lucrurile bune cer timp si rabdare.
Tu ai avut sau urmeaza sa-ti pui aparat dentar?
Felicitari si bafta! Si mie mi s-a spus ca mi-ar trebui! 😀