In tineretea mea am facut parte din trupa de teatru a liceului. Am si jucat in doua piese, cu replici absolut minore. 🙂 Atunci mi-am schimbat parerea despre actorie, nu toata lumea e facuta pentru asta, pe atat de greu, pe atat de frumos. Admir actorii, sunt fascinata de ce pot face si cate emotii pot transmite. Sunt oameni si ei dar cu 1001 masti.
Merg cam o data pe luna la teatru si imi plac comediile. Insa, ieri am fost la o piesa despre care nu stiam prea multe, nici macar nu citisem. Eram invitata, amestecata intr-un grup cu varste si convingeri diferite si m-am lasat dusa de val. A fost sa fie mai tarziu, una dintre piesele mele preferate.
Cred ca este, si nu exagerez, cea mai plina de emotie piesa la care am fost. Subiectul, asa cum l-am interpretat eu, este despre viata in toata deplinatatea ei, cu bune si rele, despre puterea de a rade desi ai sufletul sfasiat de durere si despre sansa, sansa noastra ca suntem sanatosi, avem unde pune capul pe perna, avem ce manca. Desi suna a cliseu, este groaznic de adevarat, nu ne bucuram de ce avem si nu constientizam cat conteaza familia, un camin, sotronul din fata casei.
Despre povestea unei fete care a ajuns sa duca o viata amara, dupa o copilarie dulce, traita in familia sa. A ajuns in strada, practicand cea mai veche meserie din lume- prostitutia. Actrita Marcela Motoc interpreteaza cu lacrimi in ochi si zambet amar, fiecare scena, impletita cu cantece in franceza. La final, publicul avea lacrimi in ochi. Zburdau aplauze.
Daca va doriti un reset al emotiilor, va recomand piesa “Fata din Curcubeu”, Teatrul de Arta (Locatie: Sfantul Stefan nr. 21, Universitate – Izvorul Rece). Biletul costa 30 lei.
Text si regie: Lia Bugnar
0 Comments