Cine este Irina Paraschiv?
Sunt psihoterapeut si trainer de comunicare asertiva. Mi-am dorit mereu sa fiu psihoterapeut, poate chiar inainte sa stiu ce inseamna aceasta meserie, insa pe masura ce o cunosc mai bine imi place din ce in ce mai mult.
Am absolvit Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei cu specializarea Psihologie clinica in 2008, iar apoi m-am specializat in psihoterapie cognitiv comportamentala la Universitatea Babes Bolyai in Cluj-Napoca, unde am absolvit Masterul de Tehnici de control al comportamentului si imbunatatirea potentialului uman.
După Master am inceput activitatea de psihoterapeut, in pararel lucrand ca trainer de soft skills.
In cadrul Asociatiei QualiTrainer am contribuit la pregatirea aplicantilor pentru posturile din cadrul Consiliului European, desfasurand cursuri de comunicare eficienta, asertivitate, negociere si medierea conflictului.
Am experienta atat in medii de lucru multinationale, cat si în practica privată, în psihoterapie. Am activat 5 ani în cadrul unei agenții de publicitate din București, iar în 2011 am început practica de psihoterapeut, în 2012 începand colaborarea cu platforma Gândește Sănătos (www.gandestesanatos.ro).
Imi place mult sa alerg, iar majoritatea diminetilor mi le petrec facand asta, dar si citind cat mai multe din zona de stiinte cognitive si neuropsihologie.
Printre problemele si nelinistile femeilor, aud tot mai des de neimplinirea profesionala si sentimentala. Care atarna mai mult?
Depinde de la persoana la persoana. Cred ca partea profesionala e mai mult in controlul nostru, putem face activitati si comportamente foarte specifice pentru a avansa in cariera si cred ca experienta de viata ne invata cum sa jonglam eficient cu mai multe responsabilitati.
Partea sentimentala e mai greu de gestionat uneori si cred ca neimplinirea vine de multe ori din impartirea poate nesanatoasa a resurselor. E destul de greu sa balansam viata profesionala foarte solicitanta cu partea de activitati placute, de relaxare, de socializare. Aici poate avea partea sentimentala de suferit. E nevoie sa invatam sa separam aceste parti si sa acordam tmp si energie si partii sentimentale. Pana la urma, starea de bine nu poate veni doar dintr-un singur loc. E nesanatos daca se intampla acest lucru, iar solutia e de cele mai multe ori o constientizare a momentelor in care e importanta incarcarea bateriilor.
Putini sunt cei care lucreaza in domeniul studiat in facultate. Predominant din cauza banilor. Crezi ca lucrul acesta aduce frustrari?
Cu siguranta ca da. Mai ales daca domeniul ales pentru facultate e un domeniu care a fost ales din pasiune. Din pacate motivele pentru aceasta nepotrivire sunt multe, de la cele de natura economica pana la cele interioare, de rezistenta la frustrare.
E foarte important pentru cei care isi doresc sa activeze in ce au studiat sa aiba rabdare si sa isi creioneze un obiectiv pe termen lung. Acest lucru ii va ajuta mult sa faca pas cu pas pasi catre atingerea obiectivului, sa isi dozeze energia si resursele si sa sa fie pregatiti sa fie perseverenti in fata obsracolelor sau momentelor dificile.
Se vorbeste despre vocatie. Cum o descoperim?
Facand cat mai mult dintre lucrurile care ne plac, formuland obiective pe termen lung in aceste domenii si lucrand catre a le atinge. In acest fel ne dam seama cat mai bine daca lucrul pe care il facem e cel potrivit sau nu.
Pe de alta parte, cred ca de multe ori acest termen e foarte idealizat si vine si cu ceva asteptari nerealiste – multe persoane se gandesc ca daca au vocatie catre un anumit domeniu atunci acel domeniu le va aduce mereu emotii doar pozitive si stari de bine. Acest lucru nu e adevarat. Oricat de mult ne-ar placea un domeniu, o slujba, e nerealist sa ne asteptam sa ne placa mereu la fel. E normal sa apara si momente neplacute, momente in care suntem obositi, stresati, aglomerati, in care sa nu avem poate “chef” de acel lucru.
Acestea sunt momentele in care e importanta perseverenta, urmarirea obiectivului si rezistenta la frustrare.
Cum sa procedam cand ce lucram pana acum nu ne mai atrage?
Prima recomandare ar fi sa ne gandim de ce nu ne mai place acel lucru – poate suntem obositi, suprasolicitati, nemotivati. In acest caz o pauza si o evaluare a acestor factori va ajuta mult. De multe ori acest “feeling” ca nu ne mai place ce facem vine din suprasolicitare si am intalnit acest caz de nenumarate ori in practica de la cabinet. Incercam atunci sa vedem ce factori intervin – poate apar asteptari nerealiste, de exemplu ca nu ne place un anumit aspect si suprageneralizam acest lucru la intreaga activitate- sau poate apar momente de incarcare.
A doua recomandare este sa ne intrebam daca mai sunt aspecte care ne plac sau am vrea sa schimbam cu totul acel domeniu. Daca acesta e cazul atunci e importanta re-evaluarea obiectivelor de viata sau cele profesionale. Sunt cazuri in care sistemul de credinte, de valori se ajusteaza de-a lungul experientelor noastre de viata si putem ajunge sa ne dam seama ca am vrea sa ne schimbam domeniul.
Atunci ne intoarcem spre a ne gandi ce anume ne place sa facem, ce domenii ne atrag, ce lucruri, cursuri putem face ca sa ne specializam.
E important in acest caz sa nu ne panicam 🙂 . Multe persoane se gandesc ca e prea tarziu sa inceapa lururile de la zero, ceea ce e rareori adevarat. E greu, dar nu imposibil. E nevoie doar de rabdare si de metodele potrivite, iar un consilier in cariera sau un psihoterapeut poate ajuta foarte mult in acest sens.
Trei sferturi din zi petrecem la munca. Cum sa facem sa mai avem energie cand ajungem acasa, la familie?
Prima recomandare ar fi sa incercam sa nu petrecem trei sferturi din zi la munca 🙂 . Ziua are 24 de ore, 8 le dormim , 8 le petrecem la munca si 8 cu alte activitati, de preferinta cu cei dragi. Desigur ca sunt situatii si situatii, iar uneori timpul petrecut la job e mai mare. E important sa incercam sa pastram aceasta proportie de impartire a timpului ca sa putem avita suprasolicitarea, frustrarea (a noastra sau a celor din jur), dar si oboseala excesiva. Acesti ultimi factori sunt destul de mult asociati cu instalarea starilor de anxietate si depresie.
Al doilea lucru pe care il recomand clientilor mei in acest sens este sa incerce sa isi planifice activitati pentru seara sau weekend. In acest fel vom reusi sa ne motivam mai bine pentru a ne imparti timpul mai eficient. Desigur ca si mobilizarea si alocarea resurselor va fi mai buna, caci vom sti la ce ne asteptam, vom planifica si ne vom pregati, inclusiv mental mai mult.
Cum sa abordam un sef(a) abuziv(a)?
Pe cat posibil cu tehnici de comunicare asertiva. Acest tip de comunicare nu presupune doar sa spui “Nu” asa cum cred incorect multe persoane, ci ne ajuta sa ii intelegem pe ceilalti mai bine si sa le aratam asta, sa gasim solutii mai bune la tot felul de situatii conflictuale si sa pastram o relatie buna cu cei din jur.
Aceste lucruri o face perfecta in astfel de situatii.
Ce recomand in primul rand este sa incercati sa decatastrofati faptul ca acesta persoana se comporta intr-un mod abuziv. Da, este neplacut, chinutor, dar nu e cel mai rau lucru care se poate intampla, cu siguranta. Multe persoane au tendinta de a catastrofa puternic astfel de situatii si in felul acesta le va fi si mai greu sa gestioneze situatia.
In al doilea rand recomand sa incercati sa va spuneti punctul de vedere cat mai calm si mai diplomat cu putinta. A reactiona la agresivitate cu agresivitate (chiar si comportament pasiv agresiv) este printre cele mai neproductive solutii. Asta nu va face decat sa intareasca ideea irationala a sefului “abuziv” ca fara agresivitate nu va obtine rezultate.
Nu in ultimul rand luati in considerare apelarea la un consilier psihologic. Acesta va poate invata cum sa va stapanaiti mai bine emotiile negative, sa comunicati mai eficient, dar si cum sa reactionati in astfel de situatii particulare, asta in cazul in care nu puteti gasi un alt loc de munca.
Unde te pot gasi cititoarele?
Pe site-ul gandestesanatos.ro // psihosolutii.ro, la adresa de mail irina.paraschiv@psihosolutii.ro sau la telefon 0735 884 103.
0 Comments